Dragii mei prieteni

Ce poate fi mai tonic pentru un scriitor decât să vadă cu prieteni mai vechi și alții noi, de pe atâtea meridiane, votează o carte a lui și numele lui. Și că ei nu sunt doar consătenii din București, unde m-am născut, nici colegii unui cenaclu sau prietenii de bere, ceea ce este omenesc și totuși adesea prea puțin. Cei ce au ales să voteze pe observatorcultural.ro, la SONDAJE, la Premiul publicului, dintre cărți Maxilarul inferior și Doina Uricariu mi-au scris că nu vor să devină și nu sunt prizonierii nimicului, violenței, pornografiei, agramatismelor și modelor literare fumate de decenii în alte țări și continente. Nici prizonierii fiefurilor și cabalelor în cultură. Ai țarcurilor pe vârste, promoții și temenele făcute în fața puterii. Ai slugărniciei față de de unii sau alții. Ai orgoliilor bazate pe o crasă ignoranță și un cinism fără frontiere. Ai limbajului redus la gura de canal și linia de centură.

M-ați votat din România și America, din Venezuela și până în Coreea de Sud, din Japonia, atât de încercată după cutremur, din atâtea țări europene și Basarabia mie atât de dragă, din fosta Iugoslavie și Ucraina, chiar din Volgograd, se pare și de peste tot, unde, cum îmi scria cineva i s-a tradus măcar un fragment din Maxilarul inferior, o carte a iubirii și demnității în fața istoriei și tragediilor, cum o numiți. Vă mulțumesc pentru că ați susținut această carte și, prin ea, dreptul a tot ce e mai frumos și mai bogat în sufletul omului, dreptul la memorie, la luciditate, la iubire, dreptul de a fi diferit și de a nu uita că noi suntem ceilalți. Cum spunea Rimbaud, JE EST UN AUTRE. Așa cum și Eu sunt Voi, din clipa când a început acest maraton pe care sper să-l câștigăm împreună. Această victorie ar putea confirma nu doar vindecarea unei răni, suferite de tatăl meu în al doilea Război mondial. Mușcătura istoriei și a realității așa-zis libere a însemnat obrazul fiecăruia dintre noi și îl poate desfigura pe veci sau murdări, dacă ne lăsăm în voia valurilor, modelor și manipulărilor. Nu uitați un om urât pe dinăuntru și un text urât nu înseamnă libertate. Așa mi-a scris un cititor, explicându-mi de ce iubește cartea aceasta în care un text bine scris descoperă frumusețea din lăuntrul oamenilor, puterea ei de a se salva de grozăvia dictaturilor. Demnitatea binelui și frumosului din om. Vă mulțumesc! Și nu uitați că linia de sosire este pe 28 martie, până când puteți alege și vota cartea și autorul în care credeți și vă recunoașteți.